joi, 22 martie 2012



                        
             22 de ani de manipulare, prin televizoare

“Agenturile străine“ au luat locul multor televiziuni pentru manipularea opiniei publice, ne-am dărâmat și am ajuns un popor ruinat .
Anul acesta marchează trecerea a 22(douăzeci și doi) de ani de la „evenimentele” din Decembrie ’89. Douăzeci de ani din vieţile noastre. 22 de ani de iluzii deşarte şi neîmpliniri.
În afară de cei care au vândut această ţară şi s-au îmbogăţit poeste noapte, pentru aceştia, vremuri mai bune ca aceşti 21 ani de dezastru ei n-au mai întâlnit. Copiii născuţi atunci, sunt astăzi, fie studenţi, fie „căpşunari” la cheremul străinilor. Dar noi, părinţii acestor copii, ce suntem, după 22 de ani? Generaţia ’89 începe să pună întrebări.
Nu sunt un nostalgic al comunismului. Am crescut în spiritul gospodarilor de munte, am nostalgia lucrului bine făcut. Ce s-a făcut bine în toţi aceşti ani?
Pentru noi, cei mulţi, nu s-a făcut mai nimic bun. Ba’ dimpotrivă.
Locurile de muncă, baza decentă a unui venit necesar traiului, au dispărut. Unde-s minele, exploatările forestiere, fabricile de cherestea, centrele de prelucrare a laptelui şi a cărnii?
S-au privatizat, ve-ţi spune. Dacă a privatiza înseamnă a fura bunurile comunităţii şi a le da, de pomană, la „fier vechi” sau pe mâna unor pretinşi investitori străini, doar de dragul unor comisioane, personal mă lipsesc de aşa „privatizare”. Muncitorii erau acţionari în unităţile lor de muncă. Cu un management bun, toate aceste locuri de muncă puteau fi menţinute şi modernizate din mers. Eu nu am cumpărat nimic, din ce s-a vândut pe nimic după ’89, crezând că aceste bunuri ar trebui să fie bunuri ale tuturor dornenilor.
Nu s-a procedat aşa. De dragul propriilor lor interese, conducătorii de după ’89, mă refer la conducătorii ţării şi la guvernele formate, n-au făcut altceva decât să tolereze şi să încurajeze un jaf „pe faţă”, ba, mai mult, au dat legi care funcţionează, predilect, în favoarea lor, a celor puţini.
Bine c-au crescut dările!
Ce s-a întâmplat cu învăţământul? Şcoala românească era o şcoală de elită. Au dovedit-o miile de studenţi care au plecat dincolo. De ce au plecat? Pentru că aici nu le mai foloseau la nimic specializările lor.
Cadrele didactice, considerate, înainte, părinţii spirituali ai copiilor noştri, se văd acum umiliţi de lipsa de respect a generaţiilor născute din haos, de salariile de mizerie cu care sunt plătiţi. Tinerii copie obiceiuri străine.
Sistemul sanitar făcea faţă „cu brio” aşa... înapoiat, cum era considerat, nu ca acum când am vândut fabricile de medicamente cu tot cu patentul vitaminei „C”. Medici de renume se văd neputiincioşi în faţa morţii, nu a celei iminente, ci a celei induse de lipsa de colaborare dintre forurile abilitate. Mulţi cetăţeni în vârstă nu au cu ce să-şi pună un dinte.

Tot aceştia au trei dinţi în gură şi aceia pe diagonală, având, mulţi dintre ei, venituri mai mici decât valoarea unui dinte.
Arginţii păcătoşi cumpără orice: demnitate, prestigiu, devotament, poziţii ierarhice. Şi oamenii sunt din ce în ce mai bolnavi şi mulţi mor... cu zile.
Unde-i agricultura? Ne ia apa sau ne arde seceta. Unde-i sistemul naţional de irigaţii? Am hrănit cu grâu, lapte şi carne o Europă întreagă şi o Uniune Sovietică. Creşteam şi îngrăşam vite, acum suflăm melcilor în coarne. De dragul cui? Veţi spune, da’, dar mâncam salam de soia. Nu-i nimic. Acum mâncăm salam de plastic, plin de „E”-uri foarte dăunătoare. Am acceptat tot felul de alimente şi chiar medicamente dăunătoare organismului uman din nechibzuinţa de a importa şi ce trebuie şi ce nu, pe când alimente mult mai valoroase biologic şi o pate din medicamentele de foarte bună calitate le aveam noi, în ţara noastră.
Chiar nu se vede cine dictează distrugerea sistematică a acestei ţări? Chiar nu-i vedem pe „patrioţii” care, pentru un pumn de arginţi, vând până şi noţiunea de român? Chiar nu putem pune capăt acestei alunecări spre dezastru?
Nu-i numai cazul nostru. Se văd cum apar tot mai multe conflicte interetnice.
La noi e mai rău. Integrarea se confundă cu emigrarea. Nu trebuie să părăsim ţara pentru a ne integra într-o comunitate europeană. Noi, românii, suntem prin fire un popor conservator. Este greu, dacă nu imposibil s-o rupem cu tradiţiile de mii de ani, doar de dragul integrării.
Noi trebuie să rămânem aici, să încercăm să reclădim ţara noastră. Aici trebuie să ne câştigăm şi pâinea şi respectul copiilor noştri. Asta cu atât mai mult, cu cât acum suntem liberi să călătorim dincolo, să cunoaştem locuri şi oameni, aşa cum şi ei, ceilalţi, pot veni oricând să ne cunoască.
Până când vom mai tolera lipsa unei gospodăriri gândite a acestei ţări? Numai unitatea ne va scoate din alunecarea aceasta ameţitoare spre... nimic.
Soluţia ideală n-o deţine nimeni. Trebuie pus capăt intereselor personale sau de grup, mascate în ... „interes naţional”. Trebuie luat de la fiecare ce e mai bun, pentru noi ca naţie.
Ce Dumnezeu! Chiar am uitat că suntem români? Da’, până când şi până unde?

Sper ca la viitoarele alegeri să participe pentru funcţiile de conducere oameni de bună credinţă, oameni cu credinţă în Dumnezeu, atât pentru comune , cât şi pentru oraşe şi municipii, dar mai ales pentru Parlamentul României.
Prin votul uninominal românii vor putea vota pe cei mai buni dintre ei în folosul tuturor.
Se scumpesc pe zi ce trece alimentele , carburanţii, serviciile şi implicit toate.
Au reuşit de la început (din anii ’90 să producă păcălirea românilor – vezi 64000 de morţi – vezi 12000 de terorişti) prin manipulare intensivă, cu o presă destructivă la aceea vreme, să manipuleze spuneam, pe români în defavoarea românilor.
Am păcălit industria „promovând-o la fier vechi” , am promovat manuale alternative pentru a distruge adevărul tinerilor, în schimb am importat tot felul de păcate pentru a mânji tradiţia şi legile ortodoxiei.
Trădătorii acestui neam au cumpărat pe nimic industria ţării, ba mai mult s-au cocoţat în posturi cheie, de conducere, schimbând cu neruşinare destinul românilor de la sate şi oraşe. Au cumpărat intreprinderi pe care le-au ruinat cu totul pentru a vinde terenurile aferente şi a câştiga cel puţin dublu dacă nu înzecit.
Dacă nu ne unim, oameni de bună credinţă, să construim această ţară (acest oraş), pentru a produce locuri de muncă pentru tineri, apartamente pentru cei care nu au unde locui, vom fi aspru pedepsiţi şi nu ne vom putea bucura de bogăţiile acestei ţări.
Din poziția gospodarului de rând, nu pot sa nu observ ca neznădejdea și umilința de până acum s-a întins pe orizontală, dar acum cu pași repezi urcă și pe verticală în distinsul corp profesoral, în corpul de elită al medicilor și celor ce lucrează în medicină, cât și în formidabilul nostru corp, capabil de funcționari publici, care sunt siliți să se îmbrace de la second-hand pentru a face față salariilor mici care îî umilesc într-o românie așa zis Europeană. Oare nu devenim o țară de consum al produsului european? Mai ales al produselor alimentare atât de găunoase (pline de e-uri) care nu spun nimic nici în viața, celor în vârstă, da-de cum a copiilor noștri. Ce viitor și ce sănătate le lăsăm? Acum când se închid 70 de spitale cu un genocid de mare organizare, în schimb vor pleca peste hotare asistente medicale și doctori de mare valoare specializați de către noi, vor vindeca niște cawboy iar la noi se vor naște 140 de cimitire. TRISTĂ ȘI JALNICĂ AMINTIRE.
Am încrederea că în zona Bucovinei oamenii se vor uni şi vor alege cu CHIBZUINŢĂ pe cei care să le aducă demnitate şi să pună stop nedreptăţii în viaţa lor.
Dacă străbunii noştri au luptat vărsând râuri de sânge, niciodată în istoria ţării n-am fost paşalâc, ar fi păcat ca acum, să răsucim morţii în mormânt, lăsând oameni NECHIBZUIŢI la locuri de mare CHIBZUINŢĂ .
Multe din acestea se pot îndrepta votând în viitor alți cârmuitori, oameni simpli din popor jaful țării se poate opri, iar dumneavoastră veti putea trăi într-o țară bogată și frumoasă de Dumnezeu aleasă.

Ing. Vasile Mustea
Om al muntelui
0745 31 31 99






                                            DIN CREASTA MUNŢILOR

Voi începe cu câteva date statistice: Carpaţii cuprind 27 de judete, ceea ce inseamnă mai mult de jumatate din nr. judeţelor ţării. In Carpaţi se găsesc peste un milion două sute de mii de gospodării mici (care deţin sub cinci animale mari). Dintre acestea, peste 700.000 sunt în pragul de subzistenţă, iar restul sunt întreţinute din micile pensii ale vechilor mineri, forestieri, muncitori şi chiar intelectuali sau din veniturile actualilor salariaţi, marea majoritate a acestora lucrând la patroni (dintre care mulţi de carton). 33% din suprafaţa ţărişoarei noastre este acoperită de munţi; din intregul cuprins Carpatic, 56% se află la noi, iar 68% din suprafaţa judeţului Suceava este reprezentată de munţi. De ce vă dau aceste date? Pentru că muntele este o comoară. Este singura sursă de hrană biologică şi nimeni nu dă importanţă acestui subiect, iar la urma urmei, îi invităm pe toţi la... rădăcina bradului.
Pare poetic ceea ce spun. Poezia apare în sufletul omului atât la bucurie cât şi la necaz. Să vedem dacă ce vă voi spune acum, mai sună a poezie: după ‘89 s-a ajuns ca un litru de lapte să fie mai ieftin decât un litru de apă plată. Inainte, cu un litru de lapte luai un litru de benzină, cu care puteai tăia un metru cub de lemne, iar acum cu o găleată de lapte iei un litru de benzina; un kilogram de lână este mai ieftin decât o pereche de ciorapi, preţul unui kg de lână brută este de aproximativ 15000 lei vechi, 1,5 lei noi, deci din produsul de lână anual al unei oi, gospodarul îşi poate cumpăra, la alegere, fie două batiste, fie o pereche de ciorapi; tărâţa este mai scumpă ca laptele; la un necaz, cum ar fi accidentarea unei bovine adulte, gospodarul vrea să vândă urgent animalul, dar, la care abator? Vaca se vinde la preţ de ovină si abia dacă poţi cumpăra o cărucioară de lemne din preţul ei; ovina la preţ de găină şi găina la preţ de nimic. Faţă de ‘89, efectivul de bovine s-a redus la 50 %,efectivul de ovine s-a redus la 15%; fâneţele rămân necosite, pt. că în munte au rămas numai bătrânii, ale căror pensii sunt mai mici decât preţul unei zile de muncă la cositul fânului; veniturile din gospodării acoperă doar 60% din cheltuieli. După lovitura de stat din 1989 s-au dat legi antinaturale, ca aceea a desfiinţării transhumanţei, (probabil că cineva are nişte camioane care stau degeaba). Desfiinţând transhumanţa se desfiinţează târlirea naturală a pajiştilor. Nimeni n-a stimulat aducţiunile de apă potabilă în gospodăriile montane, atât pentru adăposturile animalelor, cât şi pentru gospodari, mă gândesc atât la majoritatea gospodăriilor care au... toaleta în fundul curţii, cât mai ales la faptul că adăpatul animalelor se face tot la pârâu, ca pe vremea lui Ştefan cel Mare; au dispărut micile abatoare, micile unităţi de prelucrare a laptelui şi, ca să rimeze, vă spun că “Au dispărut căşcăvării şi-au rămas locuri de muncă pustii, Am produs neguţători, Buni la sfat şi răi la fapte, Care pentru-n Kil de lapte, Dau şi ei un bănişor, Numai după placul lor!”.
Iată de ce propun investiţii pe termen mediu şi lung, investiţii realizate pe de o parte, prin credite nerambursabile primite de la Uniunea Europeană, iar pe de altă parte prin atragerea de investitori de bună credinţă. Acestea vor fi menite în principal pentru a asigura pâinea cea de toate zilele tuturor locuitorilor zonei.
Am incredere ca propunerile mele se vor realiza cu sprijinul unui partid care are in doctrina sa şi sustinerea micilor gospodarii si a micilor intreprinderi.
Noi trebuie să înţelegem că motorul care va pune în mişcare România este unitatea. De aici, din creasta munţilor, vine din istorie ideea de unitate. Amintiţi-vă de Mihai Viteazul. El a trecut munţii, din Oltenia in Ardeal, iar de acolo, de la Alba Iulia, , în Moldova, realizând prima Mare Unire a ţării.
Luptele dintre forţele politice actuale nu duc la nimic bun. De aceea fac un apel la toate forţele politice implicate în conducerea frâielor Romaniei, să lase deoparte demagogia şi jocurile de culise, interesele proprii sau alte interese şi să ni se alăture în a sprijini modernizarea zonei de munte. La rândul nostru, vom saluta orice iniţiativă de dezvoltare a acestei zone, în beneficiul oamenilor ei.
Cade în sarcina noastră, a tuturor, să asigurăm viaţa generaţiilor ce vor urma, dar nu oricum! Viaţa copiilor noştri, cea a copiilor copiilor lor trebuie să fie una demnă. Traiul lor trebuie să fie unul îmbelşugat, ori acum, munţii noştri plâng. Plâng Carpaţii noştri dragi de multe câte le-au fost promise şi puţine câte le-au fost date.
Permiteţi-mi în aceste momente grele pentru toţi gospodarii ţării, să trimit un gând de încurajare ţăranilor din zonele cotropite de secetă sau inundaţii. Să le dea Dumnezeu tărie, iar ei să nu-şi piardă credinţa în El! Toate acestea n-ar fi fost atât de greu suportate de oamenii de la şes şi de animalele lor, dacă guvernanţii de după ‘89 n-ar fi distrus reţeaua de irigaţii, care acoperea 74 % din necesar, ba şi mai mult, au vândut la preţ de nimic, la fier vechi, toată industria producătoare de utilaje de irigat.
Iar dacă sunt îndârjit în cele ce afirm, vă întreb: Cum să nu fiu îndârjit? Ce-au făcut conducătorii “liber cugetători” de după 1989? Au strigat cât au putut că nu-şi vând ţara, dar au dat-o de pomană. Unde-i "Tractorul" din Braşov? Unde-i " ARO" din Câmpulung Muşcel? Unde-i "COMTIM"-ul timişorean? Unde-i abatorul din Vatra Dornei? Unde-i frumosul minierit? Unde-s staţiunile de cercetare în agricultură, temeliile agriculturii ştiinţifice? Unde-i Combinatul Siderurgic din Galaţi, unde-s multe celelalte?
"S-au privatizat", vor spune ei. Ce privatizare? Asta făcută cu costuri crescute scriptic la energie, cu stocuri de marfă reţinute pentru viitorul “cumpărător”? "Societăţi pe acţiuni", vor spune ei. Ce societăţi, cu acţionari păcăliţi cu doi trei lei, ca tot lor, şmecherilor, să le rămână utilajele, de dat la fier vechi si terenurile aferente. Mai mult de-atât, mulţi dintre aceşti indivizi, care tăiau frunze la câini, până în '89, pe căi care nici nu vă trec prin minte, după '89 au vândut munca dumneavoastră, alţii au cumpărat pe nimic munca dumneavoastră si-apoi nici hamali nui v-au mai primit. Deşi dvs, la aceleaşi intreprinderi eraţi proprietari prin părţi sociale, chiar din timpul comunismului.
Câtă tâlhărie, la un pic de bogăţie, transformată-n multă sărăcie!
Iată de ce, fac câteva propuneri:
- înfiinţarea şi reînfiinţarea de intreprinderi mici pentru producţie primară alimentară.(puncte de sacrificare pentru obţinerea de carcase, căşcăvălării pentru prelucrarea laptelui în caş, urdă şi caşcaval, astfel zerul – un aliment deosebit de valoros în hrana animalelor, rămâne în gospodărie);
- infiinţarea de întreprinderi mici producătoare de port popular tradiţional (costume, covoare,) pentru conservarea şi menţinerea tradiţiei;
- înfiinţarea de camere agricole in zona de munte, care sa vină in sprijinul micilor gospodari
- subvenţionarea cu 50% pentru lapte, carne, bovine, ovine, porcine, păsări, ouă şi lână;
- reducerea la 10% a TVA-ului la produsele alimentare de bază româneşti: carne, lapte, ouă, pâine;
- subvenţii pentru aducţiune de apă în adăposturile animalelor şi-n casele gospodarilor.
- retribuirea gospodarilor cu 10% din valoarea produselor agro-alimentare, produse în propria gospodărie, predate la piaţa de consum, iar această retribuţie să fie calculată în aşa fel, încât gospodarii, ajunşi la vârsta pensionării, să poată obţine o pensie, măcar de subzistenţă. Întrucât produsele achiziţionate de la gospodari nu sunt purtătoare de TVA, dar, la vânzare, se adaugă totuşi 24% TVA, care este al... statului.
- În favoarea muncitorilor, şomerilor, studenţilor, elevilor, celor de vârstă preşcolară, celor care se nasc, celor care ajung la vârste înaintate, mamelor, propuneri privind mediul şi pentru cei care trudesc din greu pentru a-şi câştiga pâinea cea de toate zilele, există soluţii viabile, care nu necesită altceva, det o fămă de interes din partea celor care ne conduc.
De ce spun toate aceste lucruri? Pentru că după douăzeci şi unu de ani de manipulare printr-o parte a presei scrise şi TV, românii au fost puşi în situaţia de a alege, în mare parte, oameni nechibzuiţi în locuri de mare chibzuinţă. Aşa am ajuns să votăm candidaţi cu 1365 de case. Dacă până nu de mult era unul cu patru case, acum cel mai sărac din parlament are patru case şi patru maşini.
Niciodată cei care au prea mult nu i-au înţeles pe cei care au prea puţin, sau deloc. Ei au nevoie doar de ştampila aia blestemată, cere să le mai asigure 4 ani de huzur în parlament, chipurile... la frâiele ţării. Votul uninominal s-a lăsat cu pagubă grea pentru cel sărac. A ieşit în alegeri partidul cu cei mai mulţi bani, cere a putut manipula în voie opinia alegătorului, fără un fundament real în baza vre-unei doctrine sau program politic.
Guvernanţii au început cu stângul combaterea crizei economice. În loc să dezvolte locurile de muncă, le-au blocat, în loc să ajute agenţii economici să supravieţuiască valului de criză, i-au uitat. Şi când te gândeşti că "noul FSN" era mandatat să facă faţă situaţiei...
Acest an marchează trecerea a 21 de ani de la 'evenimentele" din Decembrie '89. 21 de ani din vieţile noastre. 21 de ani de speranţe deşarte şi neîmpliniri.
În afară de cei care au vândut această ţară şi s-au îmbogăţit peste noapte, vremurile de dezastru pentru cei mulţi par a nu mai avea sfârşit. Copiii născuţi atunci, sunt astăzi fie studenţi, fie "căpşunari", la cheremul străinilor. Dar noi, părinţii acestor copii, ce suntem, după 21 de ani? Generaţia '89 începe să pună întrebări.
Locurile de muncă, baza decentă a asigurării unui minim necesar existenţial, au dispărut. Unde-s minele, exploatările forestiere, fabricile de cherestea şi mobilă, centrele de prelucrare a laptelui şi cărnii?
S-au privatizat, veţi spune. Dacă a privatiza înseamnă a fura bunurile comunităţii şi a le "promova" la fier vechi, sau pe mâna unor pretinşi investitori străini, doar de dragul unor comisioane grase, personal, mă lipsesc de aşa privatizare. Muncitorii erau acţionari în locurile lor de muncă. Cu un management bun, toate aceste locuri de muncă puteau fi menţinute şi modernizate din mers.
Nu s-a procedat aşa. De dragul propriilor lor interese, conducătorii de după '89, mă refer la conducătorii ţării şi la guvernele formate, n-au făcut altceva, decât să tolereze şi chiar să încurajeze, un jaf pe faţă, ba mai mult, au dat legi care funcţionează predilect în favoarea lor, a celor puţini.
Bine c-au crescut dările!
Ce s-a întâmplat cu învăţământul? Nu întâmplător, era în firea lucrurilor, ca la începutul fiecărui an şcolar, copiii să meargă de Ziua Crucii, la biserică, să se roage pentru minte, linişte şi pace. În înţelepciunea lor, guvernanţii de azi, au avansat începerea anului şcolar, într-o zi "purtătoare de noroc", 13 septembrie. Şi mai vrei să fie bine...
Şcoala românească era o şcoală de elită. Au dovedit-o miile de studenţi care au plecat dicolo, să-ţi vândă, pe nimic, creierele. Aici, specializările lor, nu mai foloseau la nimic. Las' pe alţii să beneficieze de truda lor, a părinţilor şi educatorilor lor.
Cadrele didactice, considerate cândva, părinţii spirituali ai copiilor noştri, se văd acum umiliţi de lipsa de respect a generaţiilor născute din haos, hrănite cu şaorme şi adăpate cu Coca-Cola, de salariile de mizerie cu care sunt plătiţi. Tinerii români capătă, din păcate, obiceiuri străine.
Sistemul sanitar făcea faţă, aşa înnapoiat, cum era considerat, nu ca acum, când am vândut fabricile de medicamente, printre altele cu tot cu patente, de tipul celui al vitaminei C. Medici de renume se văd neputiincioşi în faţa morţii, nu a cele iminente, ci a celei induse de lipsa de cooperare între forurile abilitate. Mulţi oameni, n-au cu ce-şi pune un dinte... mai au doi - trei... şi ăia pe diagonală. Cum să mai poţi măcar râde? Venitul lor lunar, este mult mai mic decât valoarea unui singur dinte.
Arginţii păcătoşi cumpără orice: demnitate, prestigiu, onoare, devotament, poziţii sociale, diplome fără acoperire.... iar bieţii oameni sunt din ce în ce mai bolnavi şi mor cu zile.
Unde-i agricultura? Ne ia apa, sau ne arde seceta. Unde-i sistemul naţional (strategic) şi de irigaţii? Am hrănit cu grâu, lapte şi carne o Europă întreagă şi jumate din Uniunea Sovietică, şi ne mai rămânea şi nouă de-un Paşte sau de-un Crăciun bogate. Creşteam şi îngrăşam vite pentru export, acum suflăm melcilor în... coarne. De dragul cui? Mâncam salam cu soia, veţi spune. Nu-i nimic. Acum mâncăm slam de plastic. E-urile din el, tot de la Europa, vin.
Am acceptat tot soiul de alimente şi chiar medicamente extrem de dăunătoare vieţii oamenilor, în timp ce aici aveam deja alimente ecologice şi medicamente recunoscute pe plan mondial.
Chiar nu se vede cine dictează distrugerea sistematică a acestei ţări? Chiar nu-i vedem pe ... patrihoţii care, pentru un pumn de arginţi, vând până şi şi noţiunea de român? Chiar nu putem pune capăt acestei alunecări în dezastru?
N-am nimic împotriva globalizării, deşi, personal, cred că popoarele astea au fost lăsate de Dumnezeu pe pământ să trăiască libere, să se cunoască reciproc, dar să nu-şi amestece rufele într-o spălătoare globală de creere sau izmene. Dacă amesteci toate culorile, nu-ţi va ieşi neapărat un curcubeu. Mai sigur va ieşi un gri murdar, care va distruge esenţa fiecărei culori, în parte. Doar lumina poate scoate, din apă, curcubee.
Loul nostru, al românilor, cel lăsat de Dumnezeu, este aici, în România. Aici trebuie să ne câştigăm şi pâinea şi respectul copiilor noştri. Asta cu atât mai mult, cu cât acum suntem liberi să călătorim dincolo, să cunoaştem, să învăţăm şi să preţuim alte locuri şi alţi oameni, aşa cum şi ei, pot veni oricând să ne cunoască.
Până când vom mai tolera lipsa unei gospodăriri gândite a acestei ţări, a PATRIEI noastre?
Doar UNITATEA ne va scoate din alunecarea asta ameţitoare spre... nimic. Ridicaţi-vă frunţile înţeţoşate de griji, priviţi spre creasta munţilor. Numai de aici va veni, ca şi-n trecut, dragostea aia a noastră de unitate în românism, esenţa existenţei noastre pe acest pământ ca neam frumos şi deştept şi iubit de Bunul Dumnezeu.
Au ştiut-o conducătorii din trecut. Cetăţile nu se făceau pe şesuri, ci pe creasta munţilor. Ce Dumnezeu? Am uitat că suntem români? Dar până când? Dar până unde?
21 de ani de minciuni. Trist bilanţ. 64000 de morţi - prima minciună... teroriştii... altă gogonată. Creşterea salariilor şi a pensiilor, la început de fiecare campanie electorală, credite cu buletinul, Caritas-uri, Bingo-uri, Loto-Prono-uri şi alte scorneli păguboase. FNI-uri, Conturi de tip Solidaritatea, Ajută ca să fii ajutat şi multe alte aiureli, au dus la iluzionarea românului slab de înger, că în ţata asta se poate trăi uşor, adică din alternative, nu tu muncă, nu tu respect, nu tu responsabilitate. GATA!
De pe poziţia unui simplu gospodar de rând, vă spun, oameni buni, că mă doare să văd medici şi profesori îmbrăcaţi prost, avocaţi şi judecători şantajaţi politic, copii flămânzi, fără speranţa de a trece vreodată prin şcoală, fete frumoase gata de orice compromis pentru un trai mai de Doamne-ajută, minţi luminate care părăsesc ţara pentru iluzia unui trai mai bun, câmpuri uitate, năpădite de ciulini, bătrâni care ţin într-o mână cârja şi-n cealaltă sapa, doar-doar nu şi-or pierde demnitatea de fii ai părinţilor lor, politiceni de dreapta bot în bot cu cei de stânga la o masă de şah unde pionii sunt oamenii de rând, românii.
Oare nu se răsucesc în morminte bunii noştri?
Ba, barcă de-aici, din creasta munţilor Carpaţi, se zăreşte speranţa.
Uniţi-vă, ROMÂNI!

Ing. Vasile Mustea
Om al muntelui
0745 31 31 99